Dentitia mixta face trecerea intre dentitia temporara si cea permanenta, fiind prezenti pe arcade atat dinti temporari cat si dinti permanenti. Ea este prezenta in cavitatea orala in perioada de viata cuprinsa intre 6 ani (varsta aparitiei primului dinte permanent) si 12-13 ani (pierderea ultimului dinte temporar). Intreaga perioada trebuie urmarita cu atentie deoarece interceptarea unor anomalii in cresterea oaselor maxilare in acest stadiu reprezinta un avantaj. Tratamentele stomatologice in aceasta perioada pot inchide sau mentine spatii necesare eruptiei dintilor permanenti, pot grabi sau intarzia aceasta eruptie si pot corecta chiar si unele anomalii de pozitie ale dintilor.

 Igiena orala a copilului

La varste fragede, sta in responsabilitatea parintilor sa ii invete pe cei mici ce inseamna si cum se efectueaza o igiena dentara corecta.

De la nastere si pana erup primii dinti, igiena copilului trebuie mentinuta riguros prin folosirea unei comprese sterile umezite (in apa rece) cu care se sterg cu atentie gingiile copilului, suprafata interna a obrajilor, limba, cerul gurii si planseul bucal (zona de sub limba). Acest lucru se face de doua ori pe zi, dimineata si seara.
Odata cu eruptia primilor dinti (6 luni-1 an) , puteti folosi o periuta de dinti cu par moale, frumos colorata (atractiva), cu o suprafata mare pentru a masa gingiile si pentru a curata dintisorii micutului. La aceasta varsta periajul fara pasta este suficient. Periajul va fi efectuat de parinti in chip de joaca.
Pasta de dinti va putea fi introdusa dupa varsta de 2 ani si jumatate, cand copilul a deprins abilitatea de a scuipa. Pasta de dinti utilizata la aceasta varsta trebuie sa prezinte un gust placut, sa fie in cantitate redusa (dimensiunea unui bob de mazare), putin abraziva si nefluorurata sau putin fluorurata (risc de inghitire si intoxicatie cu fluor). Cand copilul creste se poate utiliza pasta de dinti cu fluor.
Se recomanda ca pana la varsta de 6-8 ani periajul sa-l faca unul dintre parinti. Dupa aceasta varsta copilul se spala singur deoarece va capata deprinderea (dexteritatea) de a o face corect , dar este supravegheat pana in jurul varstei de 8-12 ani. Se recomanda ca periajul sa fie efectuat de doua ori pe zi (dimineata si seara). Dupa periajul de seara copilul nu va mai manca si bea nimic altceva in afara de apa.

Ata dentara se va folosi de catre copil dupa varsta de 7-8 ani pentru curatarea spatiilor dintre dinti, acolo unde periuta dentara nu ajunge sa curete si se acumuleaza placa bacteriana. Daca a implinit 8 ani si totusi nu coopereaza pentru a-si face corect igiena bucala, copilul trebuie sa fie dus la pedodont (specialistul in stomatologia de copii) care va discuta cu el necesitatea igienei orale, tehnica corecta a periajului si a curatirii spatiilor dintre dinti cu ata dentara. De asemenea parintii trebuie sa-si curete constiincios dintii prin periaj si ata detara in prezenta copilului pentru ca micutul sa le urmeze exemplul.
Mentinerea unei diete echilibrate, bogata in vitamine si minerale, dar redusa in hidrati de carbon si dulciuri rafinate reprezinta cheia unei alimentatii sanatoase care nu favorizeaza aparitia cariilor.

Afectiunile dintilor de lapte

Caria reprezinta primul stadiu de afectare a integritatii dintelui, fiind un proces distructiv, de natura infectioasa care afecteaza structurile dure dentare si uneori, in stadiile avansate si pulpa dintelui (nervul).

Principiile de tratament constau in corectarea obiceiurilor alimentare si/sau instituirea unei igiene orale corecte adaptata la varsta copilului, indepartarea cariei si realizarea unei obturatii (plombe ).

Materialele moderne de obturatie (plombare) vin in ajutorul nostru pentru tratarea cariilor simple; dintre acestea amintim cimenturile ionomere de sticla, compomerii, materialele compozite, etc.
Caria dentara netratata la timp se poate complica cu afectiuni ale pulpei dentare. De fiecare data durerea apare atunci cand un proces carios ajunge pana in proximitatea pulpei dentare si de cele mai multe ori ea este intensa. Caria si complicatiile acesteia (pulpite-inflamatia pulpei dentare, gangrene-moartea si infectarea nervului) reprezinta cele mai frecvente probleme dentare la copii.  Netratata, pulpita se poate transforma in scurt timp in gangrena.

Cu cat faza de evolutie a distructiei dentare este mai avansata, cu atat mai laborios este tratamentul si necesita mai multe sedinte de tratament.
Odata instalate, complicatiile cariei pot fi tratate fie prin tratament conservator , fie prin extractia dintelui in cauza.

Tratamentul de canal la dintii de lapte

Obiectivul principal al tratamentului pulpar (de canal ) la copii este in mentinerea vitalitatii unei cantitati cat mai mari din pulpa (nervul) dintelui afectat prin carie, traumatisme, alte cauze. Nervul dintilor temporari participa activ la resorbtia radacinilor dintilor temporari , lucru fara de care eruptia dintilor permanenti se poate complica. In cazul in care tratamentul endodontic nu are succes se ia in considerare extractia dintelui.
Tratamentul de canal al dintilor temporari difera de cel al dintilor permanenti. In cazul tratamentului dintilor temporari se utilizeaza paste speciale de canal al caror scop este pe langa mentinerea unui mediu aseptic al canalelor radiculare si acela de a nu impiedica resorbtia (topirea) radiculara fiziologica.

Un tratament de canal reusit permite mentinerea pe arcada a dintelui temporar mai mult timp, pastreaza continuitatea arcadei dentare si asigura spatiul necesar inlocuirii lui cu dintele permanent succesional. In felul acesta se impiedica aparitia unor anomalii ortodontice.
Succesul terapiei pulpare la dintii temporari necesita intelegerea morfologiei acestora, a formarii radacinilor si a problemelor speciale care se asociaza cu resorbtia radacinilor dintilor temporari.

 Inhalosedarea – fara frica, fara durere

Stomatologia moderna pe care o aplicam in clinicile Implantodent ofera tratamente confortabile si fara durere chiar si pentru cei mai tematori pacienti. Una dintre metodele folosite este aceasta sedare constienta (cu protoxid de azot (N2O) si oxigen (O2), cunoscuta si sub numele de inhalosedare.
Inhalosedarea se realizeaza cu ajutorul unui aparat special si presupune inhalarea unei combinatii de protoxid de azot si oxigen numit gaz ilariant sau „funny gas”, gazul care provoaca rasul involuntar, un gaz analgezic usor care face ca teama de dentist sa dispara. Amestecul de gaze se adminitstreaza cu o masca speciala, asezata pe si de forma nasului. Metoda poate fi aplicata in siguranta atat la adulti, cat si la copii.
Pacientul ramane constient, receptiv, cooperant dar se relaxeaza profund pe toata perioada manoperei stomatologice.

Indicații ale protoxidului de azot in stomatologie:

– Teama, anxietate, fobii dentare;
– Implantologie, chirurgie, endodontie, parodontologie, protetica, odontologie;
– Afectiuni cardiovasculare cu acordul medicului curant ( protoxidul scade necesarul de O2 la nivelul miocardului, aritmii, HTA cu tensiunea diastolica sub 100 mmHg );
– Astm bronsic pentru ca dispare stresul care poate declansa o criza;
– Pacienti cu reflex de voma exagerat;
– Pacienti la care anestezia locala nu poate fi folosita sau care nu se instaleaza complet;
– Epilepsie (N2O-protoxidul de azot are proprietati anticonvulsivante);
– Boala Parkinson impreuna cu doze mici de diazepam sau midazolam;
– Pacienti cu afectiuni hepatice, pentru ca nu se metabolizeaza in organism;
– Pacienti cu nevoi speciale;
– Proceduri de lunga durata la copii.

Contraindicatii ale protoxidului de azot:

-Sarcina – primul trimestru;
-Boli pulmonare cronice obstructive (cu exceptia astmului bronșic), pneumotorax;
-Congestie nazala persistenta sau obstructive;
-Boli cardiace majore (cord pulmonar);
-Tulburari emotionale severe, lipsa discernamant sau dependente;
-In tratamentul cu sulfat de bleomicina (cancer) si pana la un an dupa tratament cu IMAO ( tulburari psihice);
-Deficit de Vitamina B12 sau anemie megaloblastica;
-Retinopatie diabetica sau orice proceduri oculare, preparate injectabile, sau interventii chirurgicale in ultimele 3 luni;
-AVC (accident vascular cerebral) in antecedente ( nu tolereaza concentrații scazute de oxigen ).

*Trecerea in revista a istoricului medical al pacientului este o prioritate esentiala inainte de a decide folosirea inhalo-sedarii cu protoxid de azot si o consultatie medicala cu medicul curant al pacientului poate fi necesara!
Inhalosedarea este cea mai sigura metoda de sedare folosita in tratamentul stomatologic si nu prezinta nici un risc pentru organism. Protoxidul de azot este un gaz incolor, cu miros placut, neinflamabil si netoxic, care se elimina din organism imediat dupa incetarea administrarii. Metoda este avantajoasa pentru copii, deoarece ii scapa de trauma tratamentului stomatologic, iar efectele dispar in totalitate din organism la 3-5 minute dupa intreruperea administrarii.