Boala parodontală: cauze, simptome și tratament
Boala parodontală (periodontita) este afectarea inflamatorie cronică a țesuturilor de susținere a dinților, adică a gingiei și osului. Atunci când inflamația se limitează la nivelul gingiei, afecțiunea se numește gingivită și este reversibilă; când acest stadiu este depășit și inflamația cuprinde osul, vorbim despre parodontită. Netratată, boala duce la resorbția osului, la mobilitatea și, în final, la pierderea dinților.
Parodontologie clasică și laser asistată
Placa bacteriană și tartrul afectează atât dinții naturali, provocând parodontita marginală, cât și implanturile dentare, determinând afecțiuni precum mucozita și periimplantita. Indiferent de localizare, lipsa tratamentului sau tratamentul greșit conduc la pierderea dinților sau a implanturilor dentare. Investigațiile moderne, precum tomografia dentară, radiografiile digitale, testele genetice și multe altele, împreună cu tratamentele parodontale avangardiste, chirurgicale dar mai ales non-chirurgicale, asistate de diferite lasere stomatologice, microscoape de mare putere și piezomodulatoarele radiculare, sunt o parte din arsenalul de luptă împotriva afecțiunilor parodontale.
Ce este boala parodontală?
Boala parodontală (periodontita) reprezintă afectarea inflamatorie cronică a țesuturilor de susținere a dinților, adică a gingiei și osului. Atunci când inflamația se limitează la nivelul gingiei, afecțiunea se numește gingivită, iar în cazul în care acest stadiu a fost depășit iar inflamația cuprinde osul vorbim despre parodontită sau periodontită (în trecut se folosea termenul de parodontoză). Literal, periodontita înseamnă „în jurul dintelui”. În concluzie, boala afectează atât gingia, cât și osul: acesta se resoarbe (topește), iar gingia urmărește osul retrăgându-se sau poate rămâne pe poziție, chiar dacă osul este resorbit.
Tehnici avansate de parodontologie
Specializările și supraspecializările efectuate în Europa și SUA, experiența de peste 10 ani în parodontologia minim invazivă, aparatura avansată tehnologic, precum și utilizarea celor mai bune tehnici regenerative și biomateriale stau la baza tratamentului parodontal realizat la Implantodent. Rezultatul se stabilește individual, în funcție de caz, după evaluarea medicală.
Clasificare și factori de risc
Gingivita netratată se transformă în parodontită.
Aceasta, la rândul ei, netratată, conduce la pierderea dinților și la alte afecțiuni de sănătate în organism.
Gingivita
Reprezintă forma ușoară de boală parodontală și este localizată strict la nivelul gingiei, determinând înroșirea, umflarea și sângerarea cu ușurință a acesteia. Din păcate, se declanșează și evoluează nedepistată de către pacient deoarece nu determină sau produce decât un disconfort minim în acest stadiu. Gingivita este cel mai frecvent cauzată de igiena orală inadecvată, factorul determinant fiind cel microbian. Din fericire este reversibilă, cu o bună și rapidă rată de vindecare în cazul unui tratament profesional și o igienă orală la domiciliu corect efectuată.
Alți factori favorizanți ai gingivitei sunt:
- diabetul;
- fumatul;
- bătrânețea;
- predispoziția genetică;
- boli sistemice;
- stresul;
- regimul alimentar dezechilibrat;
- pubertatea;
- fluctuațiile hormonale (menstruație, sarcină etc.);
- sarcina;
- infecția cu HIV;
- administrarea anumitor medicamente.
Parodontitele marginale
În lipsa tratamentului, gingivita se poate transforma în parodontită. Factorul determinant rămâne cel microbian, care se găsește în placa bacteriană și tartru. Cu timpul, placa bacteriană se poate extinde și se va dezvolta sub linia gingiei, între rădăcină și os. Toxinele produse de bacteriile din placă irită gingiile, provocând un răspuns inflamator cronic din partea organismului. Mai exact, organismul, ca urmare a acestei reacții, începe să secrete local anumite substanțe care distrug țesutul osos în care stau ancorați dinții. Aceștia, în funcție de gradul de distrucție osoasă (stadiul bolii parodontale) încep să se miște, ajungându-se la final, fără tratament adecvat, să se piardă.
Gingiile se dezlipesc de pe dinți și formează spații retentive (care acumulează) numite pungi și în care se dezvoltă infecții. Pe măsură ce boala avansează, pungile se adâncesc și astfel, cantități din ce în ce mai mari de os și gingie sunt distruse. Adesea, acest proces distructiv care conduce la mobilitatea și pierderea dinților are simptome foarte discrete, greu sesizabile de către pacient.
Există mai multe forme de parodontită marginală, însă cele mai comune sunt:
- Parodontita agresivă — apare la pacienți sănătoși clinic și evoluează extrem de rapid, distrugând în scurt timp cantități mari de os.
- Parodontita cronică — se caracterizează prin inflamarea țesuturilor de susținere a dinților și pierderea progresivă a atașamentului gingival și al osului. Reprezintă forma de periodontită cea mai des întâlnită, fiind caracterizată de formarea pungilor și/sau retracția gingiei. Chiar dacă este caracteristică adulților, aceasta poate să apară la orice vârstă, alternând în progresia sa perioade de evoluție lentă cu cele de evoluție rapidă.
- Parodontita ca manifestare a bolilor sistemice — debutează frecvent la vârste fragede, fiind asociată cu boli cardiace, pulmonare sau cu diabetul.
- Parodontita necrotică — se caracterizează prin necrozarea țesuturilor de susținere a dintelui: gingie, ligament parodontal și os. Apare frecvent la pacienții cu afecțiuni sistemice, cum ar fi cei infectați cu HIV, malnutriți și cei cu imunitatea prăbușită (imunosupresie).
Stadiul bolii parodontale și planul de tratament se stabilesc individual, după consultația de specialitate și investigațiile radiologice (inclusiv tomografia dentară). Informațiile din această pagină au rol educativ și nu înlocuiesc o consultație de specialitate.
