Adiția Osoasă

Dr. Ovidiu Dumitru

Implantologie avansată

Implantul dentar se ancoreaza in os. Extractia urmata de neprotezare reprezinta o cauza importanta a resorbtiei de os maxilar. Repararea si regenerarea osului constituie de multi ani una din preocuparile noastre principale. Detinem experienta, calificarea si tehnologia sa-ti oferim cele mai bune rezultate in tratamentele cu aditii si augmentari osoase.

Osul maxilar sustine dintele prin intermediul radacinii sale. Boala parodontala, in diversele sale stadii determina resorbtia progresiva a acestui os pana ce radacina isi pierde implantarea, devine mobil si dintele se pierde.

Radacina artificiala poarta numele de implant dentar. Implantul dentar este fabricat in general din titan medical grad 4 sau 5 si are forma unui surub care se insera in os.

La implant se ataseaza coroana dentara artificiala prin intermediul unui element de legatura numit bont protetic.

Cu cat osul se resoarbe orizontal (se ingusteaza) cu atat suntem nevoiti sa folosim implanturi mai subtiri. Cu cat osul se resoarbe vertical (se scurteaza) cu atat suntem nevoiti sa folosim implanturi mai scurte. Ori toate acestea inseamna compromisuri…

Organismul uman functioneaza pe principiul „daca nu se foloseste, se pierde”. Cand o persoana practica sporturi cu greutati, masa musculara a acestuia creste. Odata oprite antrenamentele, masa musculara scade, muschii micsorandu-si volumul, chiar pana la atrofie in cazul repausului total. Muschiul isi va adapta volumul la efortul mediu depus zilnic.

Osul uman functioneaza dupa acelasi principiu. In cazul in care este solicitat prin ridicarea de greutati, acesta va creste si se va intari pentru a sustine muschii. Atunci cand sunt prezenti dintii pe arcada maxilara, actul masticator va stimula prin intermediul acestora osul, mentinandu-i nealterat volumul. Cand un dinte se pierde, osul nu va mai suplini o functie si va incepe sa se atrofieze progresiv micsorandu-si volumul. Atat radacinile dentare naturale cat si implanturile dentare stimuleaza osul, iar acesta isi pastreaza volumul.

A. Resorbtia verticala dupa extractie (pierderea inaltimii)

B. Resorbtia orizontala dupa extractie (pierderea grosimii)

Cu dintele pe pozitie, osul din jurul acestuia este stimulat cu fiecare muscatura. Extractia dintelui lasa un gol mare in os (alveola dentara) care initieaza imediat procesul de resorbtie a osului. Aria afectata, in lipsa stimularii, va continua sa piarda din ce in ce mai multa masa osoasa, statisticile demonstrand ca in primele 6 luni dupa extractie se poate pierde pana la 60% din volumul osos.

Pierderea osoasa va continua sa se manifeste in timp. Rata de pierdere depinde de mai multi factori si nu este identica la fiecare individ. Unii pacienti pierd os mult mai rapid decat altii. In cele din urma, atunci cand nu se initiaza nici un tratament, osul se pierde intr-o cantitate atat de mare incat implantul dentar nu mai poate fi inserat.

C. EXPANDAREA SINUSURILOR DUPA EXTRACTIA MASELELOR MAXILARE

Zonele (dreapta/stanga) din spatele maxilarului superior se afla in vecinatatea sinusurilor maxilare. Acestea sunt cavitati mari si goale (pline cu aer) in profunzimea osului maxilar. Osul de sub sinusuri are o densitate destul de scazuta (este poros) si odata cu extractia maselelor se atrofiaza (resoarbe) destul de repede sub actiunea fortelor externe din timpul masticatiei. Prin intermediul sinusurilor se produce si o atrofie interna, deoarece sinusurile isi maresc volumul, ocupand din ce in ce mai mult spatiu, concomitent cu micsorarea volumului osos. Cantitatea redusa de os de sub sinus face imposibila inserarea implantului dentar, osul restant fiind mai scurt (1-6mm) decat lungimea implantului dentar (10-12mm).

D. PIERDEREA DINTILOR LATERALI MANDIBULARI (MAXILARUL INFERIOR)

Pierderea unor grupe dentare conduce la atrofia osului pe intindere mare, asa cum se poate vedea in imaginea de mai sus. Notabil este faptul ca odata cu accentuarea atrofiei (resorbtiei) osoase, nervul (alveolar inferior) care este unul de calibru mare si rol important se apropie din ce in ce mai mult de partea superioara a osului ramas. In cele din urma, inaltimea osoasa care ramane deasupra nervului este atat de mica incat implantul nu mai poate fi inserat. Sunt si situatii de atrofie extrema (mai ales dupa purtarea indelungata de proteze mobile) in care nervul ajunge sa se expuna, producand nevralgii dramatice pacientului, la atingerea cu alimentele masticate sau cu proteza.

In cazul in care pacientul pierde toti dintii, intreaga arcada maxilara se va atrofia progresiv, asa cum se poate observa in imaginea de mai sus. Atrofia osoasa extrema conduce la expunerea nervilor (cate unul de fiecare parte a mandibulei) care odinioara au fost localizati adanc in profunzimea osului.

E. PIERDEREA TUTUROR DINTILOR SI ATROFIA TOTALA A OSULUI MAXILAR

F. ATROFIA SEVERA – MODIFICAREA ASPECTULUI FACIAL

Modificarea radicala a aspectului facial se produce in special atunci cand pacientul pierde toti dintii de la ambele arcade maxilare. De remarcat pierderea inaltimii segmentului inferior al fetei, ridarea excesiva a pielii si accentuarea santurilor din jurul gurii si a nasului. Osul isi micsoreaza volumul si muschii, neutilizati suficient prin evitarea masticarii alimentelor normale, se atrofiaza progresiv. Atrofia severa a oaselor maxilare pe care se sprijina muschii si pielea conduce la un aspect de imbatranire prematura a fetei pacientului.