a. Grefa osoasa monobloc fixata cu suruburi de osteosinteza

In aceasta situatie, atrofia osoasa este extrem de severa (cantitate mare de os resorbit) si poate fi refacuta cu:

• Fragmente mari de autogrefa recoltate extraoral (in general din osul soldului/cresta iliaca) de catre specialistii nostri in chirurgie maxilo-faciala si chirurgii ortopezi si care sunt fixate intraoral in zona receptoare cu ajutorul unor suruburi din titan speciale (suruburi de osteosinteza); interventia chirurgicala este complexa si implica aditional tehnici speciale de obtinere a tesutului moale (gingie) cu care grefa masiva sa fie acoperita in totalitate; dupa circa 1 an, cand autogrefa monobloc „s-a prins” de osul receptor vor fi inserate implanturile dentare si se va reface dantura lipsa;
• Fragmente multiple mici de autogrefa recoltata intraoral sub forma paralelipipedica sau cilindrica (din barbie, ramul mandibular, tuberozitatea maxilara sau din bolta palatina) si stabilizate unul langa celalalt cu ajutorul suruburilor de osteosinteza; si in acest caz, problema cea mai delicata ramane obtinerea de tesut moale (gingival) cu care sa se acopere in totalitate grefele osoase pana la vindecarea lor completa (circa 1 an);
• Alogrefa monobloc, procesata si gata prelucrata exact pe forma defectului cu ajutorul unor tehnologii speciale (cad/cam) – numita „bone builder” si produse de compania germana Botiss (medicul trimite tomografia dentara a pacientului la centrul din Germania si primeste piesa osoasa gata prelucrata);

b. Lateralizarea nervului (alveolar inferior)

Pentru a se evita aditia osoasa  si crearea unei traume chirurgicale secundare (recoltarea de os autolog), inserarea de implanturi dentare in os sever atrofiat se poate face prin modificarea anatomiei locale.

La mandibula (maxilarul inferior) factorul de limitare inferioara este reprezentat de nervul mandibular. Asta inseamna ca nu avem suficient os vertical deasupra nervului pentru a plasa implanturi dentare cu inaltime corespunzatoare, nervul fiind pe directia de inserare a implanturilor dentare. Insa, daca mutam nervul de pe traiectoria implanturilor, putem obtine inaltimea osoasa necesara implantarii, fara a-l afecta. Procedura este foarte delicata si complexa si nu poate fi realizata decat de chirurgi foarte experimentati si tehnologie avansata. Operatia necesita anestezie generala si bloc operator, fiind cu succes practicata in clinicile Implantodent. Este totusi o operatie cu multe riscuri, cel mai important fiind considerat lezarea nervului.

c. Grefa osoasa monobloc fixata cu suruburi implanturi dentare

Si in aceasta situatie (la fel ca in situatia prezentata mai sus) utilizam propriul os al pacientului (autogrefa) recoltat din gura sau din afara gurii. Osul recoltat, in forma de bloc, este fixat de data aceasta la defect chiar cu ajutorul implanturilor dentare.

d. Grefarea prin osteodistractie (elongarea verticala de creasta)

Aceasta procedura implica utilizarea unui dispozitiv de intindere (elongare) a osului. Utilizeaza propriul os al pacientului, potentialul de reusita fiind unul destul de ridicat. Practic, fragmentul osos superior din zona atrofiata este taiat si desprins de restul osului iar la cele doua fragmente (cel taiat si cel ramas) se ataseaza distractorul, un dispozitiv prevazut cu un surub care este periodic activat, indepartand cele doua fragmente unul de celalalt. In perioada de repaos, intre cele doua fragmente indepartate se depune os, intocmi ca in procesul de vindecare a fracturii. Spatiul se umple cu os, fragmentele sunt din nou indepartate prin activarea surubului pana cand fragmentul superior ajunge la inaltimea dorita pentru inserarea implanturilor. Dupa consolidarea osului, se insera implanturile dentare pe care se vor realiza coroanele artificiale.

Este o tehnica realizata de chirurgi experimentati si cu tehnologie avansata insa conduce la rezultate excelente, necesitand rabdare din partea pacientului. Operatia necesita anestezie generala si bloc operator, fiind cu succes practicata in clinicile Implantodent.