Tehnici de adiție osoasă
Atunci când atrofia osoasă este severă, volumul de os necesar implantării poate fi refăcut prin grefe osoase monobloc fixate cu șuruburi de osteosinteză sau chiar cu implanturi dentare, prin lateralizarea nervului alveolar inferior sau prin grefarea prin osteodistracție (elongarea verticală de creastă). După circa 1 an, când grefa monobloc „s-a prins” de osul receptor, se inserează implanturile dentare și se reface dantura lipsă. Aceste intervenții necesită anestezie generală și bloc operator și se realizează de chirurgi experimentați, cu tehnologie avansată.
a. Grefă osoasă monobloc fixată cu șuruburi de osteosinteză
În această situație, atrofia osoasă este extrem de severă (cantitate mare de os resorbit) și poate fi refăcută cu:
- Fragmente mari de autogrefă recoltate extraoral (în general din osul șoldului/creasta iliacă) de către specialiștii noștri în chirurgie maxilo-facială și chirurgii ortopezi și care sunt fixate intraoral în zona receptoare cu ajutorul unor șuruburi din titan speciale (șuruburi de osteosinteză); intervenția chirurgicală este complexă și implică adițional tehnici speciale de obținere a țesutului moale (gingie) cu care grefa masivă să fie acoperită în totalitate; după circa 1 an, când autogrefa monobloc „s-a prins” de osul receptor vor fi inserate implanturile dentare și se va reface dantura lipsă;
- Fragmente multiple mici de autogrefă recoltată intraoral sub formă paralelipipedică sau cilindrică (din bărbie, ramul mandibular, tuberozitatea maxilară sau din bolta palatină) și stabilizate unul lângă celălalt cu ajutorul șuruburilor de osteosinteză; și în acest caz, problema cea mai delicată rămâne obținerea de țesut moale (gingival) cu care să se acopere în totalitate grefele osoase până la vindecarea lor completă (circa 1 an);
- Alogrefă monobloc, procesată și gata prelucrată exact pe forma defectului cu ajutorul unor tehnologii speciale (CAD/CAM) – numită „bone builder” și produse de compania germană Botiss (medicul trimite tomografia dentară a pacientului la centrul din Germania și primește piesa osoasă gata prelucrată);
b. Lateralizarea nervului (alveolar inferior)
Pentru a se evita adiția osoasă și crearea unei traume chirurgicale secundare (recoltarea de os autolog), inserarea de implanturi dentare în os sever atrofiat se poate face prin modificarea anatomiei locale.
La mandibulă (maxilarul inferior) factorul de limitare inferioară este reprezentat de nervul mandibular. Asta înseamnă că nu avem suficient os vertical deasupra nervului pentru a plasa implanturi dentare cu înălțime corespunzătoare, nervul fiind pe direcția de inserare a implanturilor dentare. Însă, dacă mutăm nervul de pe traiectoria implanturilor, putem obține înălțimea osoasă necesară implantării, fără a-l afecta. Procedura este foarte delicată și complexă și nu poate fi realizată decât de chirurgi foarte experimentați și tehnologie avansată. Operația necesită anestezie generală și bloc operator, fiind practicată în clinicile Implantodent. Este totuși o operație cu multe riscuri, cel mai important fiind considerat lezarea nervului.
c. Grefă osoasă monobloc fixată cu șuruburi implanturi dentare
Și în această situație (la fel ca în situația prezentată mai sus) utilizăm propriul os al pacientului (autogrefă) recoltat din gură sau din afara gurii. Osul recoltat, în formă de bloc, este fixat de data aceasta la defect chiar cu ajutorul implanturilor dentare.
d. Grefarea prin osteodistracție (elongarea verticală de creastă)
Această procedură implică utilizarea unui dispozitiv de întindere (elongare) a osului. Utilizează propriul os al pacientului, potențialul de reușită fiind unul destul de ridicat. Practic, fragmentul osos superior din zona atrofiată este tăiat și desprins de restul osului, iar la cele două fragmente (cel tăiat și cel rămas) se atașează distractorul, un dispozitiv prevăzut cu un șurub care este periodic activat, îndepărtând cele două fragmente unul de celălalt. În perioada de repaus, între cele două fragmente îndepărtate se depune os, întocmai ca în procesul de vindecare a fracturii. Spațiul se umple cu os, fragmentele sunt din nou îndepărtate prin activarea șurubului până când fragmentul superior ajunge la înălțimea dorită pentru inserarea implanturilor. După consolidarea osului, se inserează implanturile dentare pe care se vor realiza coroanele artificiale.
Este o tehnică realizată de chirurgi experimentați și cu tehnologie avansată, însă conduce, în cazurile indicate, la rezultate foarte bune, necesitând răbdare din partea pacientului. Operația necesită anestezie generală și bloc operator, fiind practicată în clinicile Implantodent.
Tehnica de adiție osoasă potrivită se stabilește individual, după consultație și tomografie dentară 3D, în funcție de tipul și severitatea defectului osos, de zona afectată și de situația medicală generală. Durata etapelor de vindecare și rezultatele variază de la caz la caz. Informațiile din această pagină au rol educativ și nu înlocuiesc o consultație de specialitate.