Pierderea osului dupa extractia dentara

O anumita cantitate de os se poate pierde chiar in timpul extractiei dentare, fiind urmata de o pierdere dramatica de volum, chiar in primele 6 luni dupa extractie (vezi „tipuri de atrofie osoasa”).

Cel mai frecvent, dintele poate fi pierdut datorita bolii parodontale, infectiilor de canal sau din cauza traumatismelor in zona fetei si a gurii. Odata cu pierderea dintelui, se poate pierde si o cantitate mare de os valoros ce in mod normal ar trebui sa serveasca ca fundatie pentru implantul dentar cu care vom inlocui dintele pierdut.

La Implantodent putem limita aceste pierderi de volum osos prin tehnici speciale:

• extractia atraumatica (realizata de chirurgi experimentati si cu tehnologie speciala cum ar fi laserul, piezotomul si alte aparate si instrumente minim invazive);
• conservarea alveolei dentare – care implica umplerea alveolei, imediat dupa extractia dintelui, de biomateriale de grefare osoasa, cu scopul de a mentine nealterat volumul osos necesar inserarii implantului pentru cele cateva luni cat dureaza vindecarea (regenerarea osului).

Extractia si atrofia osoasa

Inserarea de implanturi dentare in acelasi timp cu extractia (implant imediat) sau la scurt timp dupa extractie (implant intarziat), va conduce la o vindecare buna a osului, cu pastrarea nealterata a volumului sau.

In orice caz, cu cat lasam mai mult timp intre extractie si inserarea implantului, cu atat mai putin os vom avea la dispozitie in momentul operatiei de implantare. Astfel, ori vom complica lucrurile apeland la tehnici de aditie si augmentare osoasa ori vom alege solutii de compromis, folosind implanturi cu diametre si lungimi necorespunzatoare dintelui ce urmeaza a fi inlocuit.

Asa cum se poate observa in imaginea de mai sus, fiecarei grupe dentare ii corespunde un diametru diferit al implantului. Abaterea de la aceste reguli (implant mai subtire decat cel indicat) poate limita succesul tratamentului in timp (implantul nu va suporta corespunzator fortele mecanice la care este supus).

Conservarea alveolei

O alveolă dentară (lat. alveolus dentalis) este o depresiune în maxilă sau în mandibulă, în care se află un dinte cu rădăcină lui. Dintele nu este crescut împreună cu osul alveolar, ci este fixat prin fibrele lui Sharpey (engl) – Wikipedia.

Conservarea alveolei dentare reprezinta cea mai eficienta metoda de prezervare osoasa atunci cand este indicata extractia, dar nu se poate sau nu se doreste pe moment inserarea implantului.

In mod normal, dupa extractia dintelui, este bine sa inseram imediat un implant dentar in alveola dentara (implant postextractional. Insa acest lucru nu este posibil cand in alveola a existat infectie acuta, cand a suferit si osul alveolar sau cand osul restant este in cantitate foarte mica si nu se poate ancora macar pe 2/3 din lungimea sa implantul. Cea mai mare greseala este sa lasam alveola sa se vindece singura, deoarece in cateva luni isi va micsora drastic volumul!

Stim foarte bine ca in procesul de vindecare, alveola dentara isi micsoreaza volumul iar gingia urmareste intotdeauna osul. Astfel, la cateva saptamani sau luni dupa extractie ne putem trezi in situatia in care in locul extractiei apare o diformitate, o depresiune care de fapt tradeaza topirea osului.

Acest proces este unul natural, osul nemaiprimind stimuli prin intermediul radacinii extrase, ceea ce nu este deloc avantajos atunci cand dorim sa inseram implantul. Datorita volumului osos si al densitatii deficitare, vom fi nevoiti sa facem aditie si sa asteptam luni bune vindecarea osoasa, prelungind nejustificat tratamentul, majorand totodata costurile.

Astfel, procedura de conservare a alveolei presupune inserarea in interiorul acesteia a unei cantitati de material osos imediat dupa ce s-a facut extractia si s-a curatat alveola (biomaterial, in general de origine bovina). Acest biomaterial va functiona ca o schela pe care organismul va depune propriul os, resorbindu-l pe cel adaugat (proces numit regenerare osoasa ghidata). Adaosul osos este acoperit cu o membrana cu rol de bariera si dupa cateva luni, atunci cand vom dori sa inseram implantul, vom descoperi o creasta osoasa integra si bine conformata, capabila sa asigure ancorarea ferma a implantului, precum si o gingie groasa, sanatoasa, bine keratinizata, capabila sa „sigileze” eficient gatul implantului, acolo pe unde pot patrunde microorganismele provocand periimplantita, afectiunea ce poate conduce la pierderea implantului dentar..

Radiografie digitala ce arata fractura radiculara, extractia dintelui si conservarea alveolei.

Fractura radacinii pe tomografia dentara (tridimensional)

Extractia dintelui fracturat si conservarea alveolei

Inserarea virtuala (planificarea digitala) pe tomografia dentara a viitorului implant dentar.