Complicatii potentiale asociate cu extractia molarilor de minte

Riscul de complicatii asociat indepartarii molarilor de minte este mai mic de 0,5 % cand interventia este realizata de chirurgi orali sau maxilofaciali experimentati, care utilizeaza tehnici, aparatura si instrumente chirurgicale moderne.

Reactia pacientilor la interventie si vindecarea pot, de asemenea, varia in functie de starea de sanatate, fiziologie si respectarea indicatiilor si instructiunilor. Ocazional, chirurgul oral poate modifica planul chirurgical initial pentru obtinerea de rezultate adecvate, fara sa afecteze siguranta pacientului. Aceste hotarari fac parte din responsabilitatea chirurgului de a lua deciziile corecte cand este pus in fata unei provocari specifice sau a unui eveniment neasteptat.

Complicatiile medicale si chirurgicale sunt prevenite prin:

• investigatii amanuntite (inclusiv tomografia dentara);
• planificarea atenta, asistata digital;
• utilizarea de aparatura moderna;
• folosirea de tehnici chirurgicale meticuloase si minim invazive.

Complicatii potentiale in timpul interventiei (putin probabile insa statistic posibile)

Lezarea nervilor:    

Molarii de minte inferiori sunt apropiati de un nerv senzorial care parcurge maxilarul inferior, numit nervul alveolar inferior (NAI). Acest nerv transmite senzatii catre buza inferioara, barbie, gingie si dintii de pe aceeasi parte. In mod obisnuit, exista un spatiu distinct intre nervul si radacinile molarilor de minte. Totusi, in cazuri rare, nervul si radacinile se pot afla in contact cauzand iritarea potentiala a nervului in timpul extractiei. Acest fapt poate determina o oarecare amorteala a buzei inferioare si a barbiei, care dispare in general in sase pana la opt saptamani. In ocazii extrem de rare, amorteala poate fi prelungita sau permanenta daca nervul a fost afectat in mod grav. Incidenta amortelii cauzate de lezarea nervului este de 1 la 5 % in prima saptamana dupa interventie. Totusi, dupa sase luni, incidenta se diminueaza de la 0,9 la zero la suta. In toate studiile, cifra medie este de aproximativ 0,3 la suta. Tehnicile actuale de extractie, minim invazive, contribuie la evitarea sau minimizarea unor astfel de complicatii.

O alta complicatie posibila este lezarea nervului care transmite senzatiile catre limba, numit nervul lingual. Acest lucru este evitat prin plasarea atenta a inciziilor si utilizarea de tehnici chirurgicale corespunzatoare. Incidenta leziunii la acest nerv la o zi dupa interventie variaza de la 0,4 la 1,5 la suta. Lezarea persistenta (prezenta si la sase luni) variaza de la 0,5 la zero la suta. Cand sunt utilizate tehnicile acceptate in mod curent, complicatiile pot fi minimizate sau evitate complet.

Ambele tipuri de leziuni nervoase sunt extrem de rare, insa chirurgul oral trebuie sa discute cu dumneavoastra posibilitatea unei astfel de riscuri si actiunile ulterioare in cazul nedorit al unei astfel de situatii.

CHIAR DACA ESTE MINIM, RISCUL CHIRURGICAL EXISTA! IMPORTANT ESTE SA SE POATA GESTIONA EFICIENT COMPLICATIA/ACCIDENTUL!

Sangerare:

Sangerarea excesiva in timpul interventiei este destul de rara si usor de gestionat de catre chirurg prin utilizarea presiunii, tamponare speciala si tehnici de suturare.

Implicarea sinusurilor:

Molarii de minte superiori se afla in imediata apropiere a cavitatilor sinuzale aflate deasupra. Odata un dinte extras, exista posibilitatea formarii unei mici cavitati intre sinus si locul extractiei. In acest caz, se poate face o tamponare speciala si se va sutura, pacientul fiind rugat sa urmeze masuri de precautie sinuzale speciale (sa evite suflarea nasului si fumatul, utilizarea paielor pentru baut lichide si sa faca clatiri usoare) timp de aproape o saptamana. Acest tip de problema se vindeca bine de cele mai multe ori, iar problemele pe termen lung sunt extrem de rare.

Radacini rupte:

Radacinile molarilor de minte pot ocazional sa se rupa in timpul extractiei. Este important sa indepartati toate radacinile in timpul extractiei pentru a preveni infectia.

Singura exceptie o reprezinta radacinile mai mici de 2 mm care sunt pozitionate langa structurile anatomice vitale, cum ar fi nervii. In acest caz, se face reperarea radiologica (tomografie dentara), iar pacientul trebuie informat si monitorizat – in multe cazuri organismul „elimina” in cateva saptamani restul de radacina iar in alte cazuri, aceasta ramane „sudata” la os, fara a genera probleme pacientului. Acest aspect nu determina nicio problema, iar locul se vindeca bine.

Fractura mandibulei:

Fractuta imediata sau intarziata a mandibulei reprezinta un eveniment foarte rar insa o complicatie majora. Poate sa apara din cauze fiziologice, ca o consecinta a scaderii densitatii/rezistentei osoase (atrofie severa, osteoporoza, procese patologice-chisturi mari/tumori) sau secundare interventiei chirurgicale. Studiile statistice arata in acest caz o rata de sub 1%.

Fractura poate sa se produca in regiunea unghiului mandibular datorita prezentei unor molari de minte foarte voluminosi, ce ocupa un spatiu mare din os, extrasi printr-o tehnica chirurgicala incorect aleasa (forte excesive) si prin utilizarea instrumentelor necorespunzatoare. Fracturile intarziate apar in general dupa 2-4 saptamani de la extractie, frecvent in timpul masticarii unor alimente dure. Si in acest caz, conduita preventiva presupune investigare amanuntita, diagnostic corect, alegerea celor mai potrivite tehnici chirurgicale si uzul de instrumentar si aparatura avansata. Complicatia poate fi relativ usor gestionata in mana unui chirurg experimentat care are si competenta dar si experienta necesare sa imobilizeze fractura (clasic, prin atele si imobilizare rigida sau modern, cu ajutorul placutelor din titan de osteosinteza).

Principii esentiale de prevenire a complicatiilor in timpul interventiei

• Istoric medical exact
• Investigatii amanuntite – clinice si radiologice (tomografie dentara)
• Diagnosticare corespunzatoare
• Instructiuni preoperatorii detaliate
• Aptitudini chirurgicale meticuloase (chirug experimentat)
• Aparatura si instrumentar adecvat
• Clinica/Cabinet bine echipat (sala speciala de chirurgie orala)
• Pregatire si monitorizare corespunzatoare, intra si postoperator
• Personal instruit

Urgente medicale:

Urgentele medicale potentiale in timpul interventiei includ variatiile de tensiune arteriala, puls, respiraţie, greata si reactia alergica. Majoritatea acestor urgente sunt prevenite/evitate prin obtinerea istoricului medical adecvat (anamneza) si instituirea masurilor de precautie corespunzatoare.

Chirurgii orali sunt bine instruiti iar clinicile Implantodent detin echipamentele de urgenta si medicamentele necesare pentru gestionarea unor astfel de urgente. Medicii detin certificare pentru RCP (resuscitare cardiopulmonara) si ACLS (resuscitare avansata) si exista personal instruit care sa-i asiste in eventualitatea putin probabila a unor asemenea situatii. Diagnosticarea corespunzatoare, abordarea chirurgicala si pregatirea, impreuna cu echipa instruita contribuie la minimizarea complicatiilor in timpul interventiei.

Complicatii in cazul extractiilor efectuate la un alt cabinet stomatologic

Unii dentisti care nu sunt chirurgi orali pot alege sa efectueze interventia la nivelul molarilor de minte. Totusi, uneori, datorita unor situatii neprevazute si a lipsei de experienta/dotare acestia nu pot finaliza procedura din cauza unei serii de complicatii. Molarii de minte se pot rupe in timpul extractiei sau deveni foarte dificil de indepartat din cauza unei anatomii radiculare anormale, a unor pozitii dificile, a accesului sau vizibilitatii reduse.

Pentru extractia molarilor de minte sunt necesare instrumente si tehnici specializate, iar daca dentistul nu le detine ii este foarte greu sa finalizeze interventia.

Chirurgii nostri recomanda regula celor 30 de minute: Daca un molar nu poate fi extras in 30 minute este bine ca dentistul sa se opreasca si sa contacteze chirurgul oral pentru asistenta. Pacientii pot fi trimisi direct la chirurgul oral pentru finalizarea interventiei. Daca nu exista posibilitatea de a fi consultat imediat, atunci se poate opri procedura, plasa o sutura daca este cazul, tampona, incepe administrarea de antibiotic si analgezice si consulta chirurgul oral in termen de una sau doua zile.

Complicatii potentiale in zilele 1-2

Sangerarea intermitenta usoara poate avea loc la una sau doua zile dupa interventie, in majoritatea cazurilor din cauza inflamatiei locale sau a consumului de alimente prea dure. Daca acest lucru are loc, continuati sa muscati puternic de tifon, odihniti-va si clatiti foarte usor gura cu apa rece sau ceai de salvie rece pe parcursul zilei. Sangerarea se va opri.

In acest moment pot aparea dereglari ale functiei nervului manifestate prin amorteala la nivelul buzei inferioare sau barbiei. Lezarea usoara a nervului prin presiunile exercitate in vecinatate in timpul lucrului se poate prezenta ca o senzatie partiala si usoara de amorteala. Puteti sa simtiti daca atingeti zona buzei/barbiei, insa mai putin decat normal. De obicei, senzatia dispare in sase pana la opt saptamani pe masura ce nervul revine la normal. Leziuni mai semnificative ale nervului pot determina o amorteala mai profunda sau lipsa completa a senzatiei.

In functie de gradul de lezare a nervului, senzatiile normale vor reveni, insa va fi nevoie de timp. Este recomandata pastrarea legaturii stranse cu chirurgul oral.

Alergiile din aceasta perioada sunt legate in general de antibiotice. Daca aveti mancarimi, urticarie sau eruptii, opriti administrarea de antibiotice si contactati chirurgul oral. Se poate prescrie un nou antibiotic impreuna cu Benadryl pentru a trata reactiile alergice usoare. Daca aveti alergii mai severe insotite de mancarimi, urticarie sau dificultati de respiratie, mergeti imediat la cea mai apropiata sectie de urgenta a unui spital.

Este posibil sa simtiti greata in aceasta perioadă care cel mai posibil se datoreaza analgezicelor narcotice. Aveti in vedere schimbarea medicatiei cu una nenarcotica cum ar fi ibuprofen sau tylenol si cu medicatie antiemetica, daca situatia este mai grava.

Complicatii potentiale in zilele 3-7

Infectia reprezinta preocuparea principala incepand cu a treia pna in a saptea zi dupa interventie. Se manifesta prin durere acuta, tumefiere si posibila prezenta a puroiului. Momentul aparitiei acestei tumefieri indica o infectie. Tumefierea chirurgicala (edemul) asociata interventiei este normala si atinge nivelul maxim in 36-48 ore dupa operatie. Se resoarbe treptat in cinci pana la sapte zile. Daca are loc infectia, aceasta determina tumefiere intr-un interval de trei pana la cinci zile dupa interventie. In acest caz, contactati chirurgul oral imediat.

Tratamentul infectiei poate consta din antibiotice (care pot fi schimbate), clatiri orale si drenaj. Nu încalziri zona afectata de tumefierea cauzata de infectie. Acest fapt poate cauza absorbtia puroiului si drenajul din pielea faciala, ceea ce poate determina aparitia de cicatrice. Infectiile dispar in sapte pana la 10 zile, daca sunt tratate corespunzator.

Alte complicatii posibile sunt osteita alveolara, care poate aparea in timp de trei pana la cinci zile dupa interventie. Osteita alveolara este o complicatie in vindecarea ranii care are loc cand cheagul de sange initial ce are rol protector pentru alveola este dislocat, fapt care duce la „expunerea si uscarea osului”. Se crede ca osteita alveolara este asociata unei interventii traumatice, invazive, ceea ce inseamna ca interventia a avut loc in mod agresiv si excesiv, prin indepartarea osului si ridicarea tesutului, insotita de igiena orala deficitara sau fumat. Osteita alveolara este extrem de rara daca interventia a fost efectuata in mod netraumatic si minim invaziv, iar pacientul respecta toate instructiunile postoperatorii.

Intensificarea durerii intr-un interval de patru pana la sapte zile dupa interventie este asociata, in majoritatea cazurilor, inflamatiei datorate clatirii necorespunzatoare si acumularii de tartru in locurile de extractie. Aceasta inflamatie poate fi prevenita prin clatirea mai viguroasa si perierea usoara a zonei.

Tehnicile chirurgicale usoare si neinvazive, impreuna cu respectarea de catre pacient a instructiunilor pot contribui la prevenirea osteitei alveolare.

Complicatii potentiale in zilele 7-21

Infectia se poate produce si dupa sapte zile, pana la 21 de zile. Cauza cea mai obisnuita a acestei infectii intarziate este blocajul de tartru in locurile de extractie din cauza igienei orale necorespunzatoare. Inflamatia cauzata de tartru poate provoca durere si poate duce la o infectie caracterizata de intensificarea durerii, tumefiere si posibila formare de puroi. Daca acest lucru are loc, contactati chirurgul oral pentru evaluare imediata. Tratamentul cu antibiotice poate fi început cu un drenaj, daca este cazul.

Un fragment osos subtire de creasta alveolara se poate expune in mod ocazional in interiorul locului de extractie, langa limba. Acesta este cunoscut sub denumirea de fisura osoasa sau sechestru si are loc cand tesutul gingival este foarte subtire peste o creasta dentara ascutita. Fragmentul osos poate cauza inflamatia limbii ca urmare a frecarii. Se poate trata usor prin netezirea osului expus si taierea fragmentelor osoase sau netezire.

Dupa trei saptamani

O complicatie tarzie putin frecventa (dupa sase saptamani) este punga parodontala in spatele molarilor numarul doi.

Complicatia poate aparea cand molarul de minte este puternic inclus fata de cel de-al doilea molar printr-un os foarte subtire sau chiar in absenta acestuia. Punga poate deveni un loc cronic de retentie a tartrului si inflamatie, similar unei afectiuni gingivale. Aceasta afectiune poate fi prevenita printr-o grefare osoasa minora in momentul extractiei. Tratamentul consta in terapia parodontala prin care se reduce marimea pungii pentru a fi mai accesibila in vederea curatarii. Foarte rar, pacientii raporteaza sensibilitatea dintilor adiacenti, insa, deseori, acesta este un aspect temporar care se rezolva in cateva saptamani.

Amorteala la nivelul buzei inferioare, a barbiei, a dintilor si a tesutului gingival in aceasta perioada indica un anumit nivel de lezare a nervului. Leziunile usoare pot determina amorteala partiala care se va rezolva treptat in sase pana la opt saptamani.

Vindecarea leziunilor moderate poate dura pana la sase luni, iar unele este posibil sa nu se vindece complet. Leziunile severe la nivelul nervului se manifesta printr-o amorteala profunda care nu pare sa se imbunatateasca in timp. Se poare rezolva partial sau poate fi permanenta in situatii rare, cazuri in care examinarea neurologica este recomandata. Procedurile neuro-chirurgicale pot fi necesare daca functia senzoriala nu revine la normal sau daca pacientul resimte o senzatie neplacuta, dureroasa determinata de nervul deteriorat.

CONCLUZII

Chirurgia molarului de minte reprezinta o procedura chirurgicala realizata cu o frecventa foarte mare si de aceea, daca nu se respecta reguli si protocoale bine stabilite se poate asocia cu multe riscuri inerente ce conduc la accidente si complicatii.

Din fericire, complicatiile semnificative sunt extrem de rare insa atunci cand apar trebuie diagnosticate corect si gestionate eficient pentru a reduce morbiditatea si de ce nu, chiar mortalitatea. Atat pentru dentistul generalist cat si pentru chirurg este foarte importanta familiarizarea cu toate complicatiile potentiale asociate cu aceasta procedura.