Sunt candidat pentru implantul dentar?

Majoritatea pacientilor sunt candidati pentru tratamentul cu implantul dentar, indiferent de varsta lor.

Daca limita inferioara de varsta este reprezentata de incheierea cresterii osoase (17-18 ani), nu exista limita superioara de varsta. Atat timp cat starea de sanatate generala a pacientului este buna iar acesta se „califica” pentru o extractie dentara, operatia cu implanturi nu pune probleme deosebite.

Exista si anumiti pacienti care au sanatatea generala compromisa (orice interventie chirurgicala le poate pune viata in pericol) si prin urmare, interventia de inserare a implanturilor trebuie sa se faca selectiv, cu prudenta si investigatii minutioase. In plus, in cazul acestora, sunt necesare conditii si dotari speciale si echipa chirurgicala cu experienta (implantolog, chirurg maxilo-facial, anestezist, etc.) si colaborare interdisciplinara (cardiolog, neurolog, diabetolog, hematolog, etc). Altfel, riscurile sunt mari si pot compromite tratamentul periclitand chiar sanatatea/viata pacientului.

FACTORI CE POT INFLUENTA TRATAMENTUL CU IMPLANTURI

Atrofia (resorbtia) osului maxilar poate impiedica temporar inserarea implantului/implanturilor.

Osul maxilar reprezinta „fundatia” implantului dentar!

Acesta trebuie ferm ancorat in os iar lipsa sau calitatea scazuta a acestuia poate ridica probleme. Inserarea unui implant in os insuficient conduce la compromisuri prin alegerea unui implant prea subtire (daca exista resorbtie orizontala) sau prea scurt (daca exista resorbtie verticala) ceea ce duce la pierderea acestuia mai devreme sau mai tarziu datorita „necalibrarii” raportului dintre dintele inlocuit si diametrul/lungimea implantului.

Atrofia (resorbtia) osoasa apare mai ales atunci cand dupa extractia sau pierderea dintelui se amana mult inlocuirea sau cand dintii sunt inlocuiti prin mijloace traditionale, cu punti sau proteze. Sub corpul de punte (dintele „fals” sau intermediar), osul nestimulat se resoarbe (topeste). La fel, in cazul purtarii protezelor mobile, permanenta mobilitate a acestora determina in timp resorbtii dramatice de os.

Resorbtia oaselor maxilare poate fi:

1. Orizontala – ingustarea (subtierea) osului,
2. Verticala – scurtarea osului.

In ambele situatii sunt necesare aditii de os care au menirea de a reface volumul osos pierdut, oferind implantului o fundatie solida. Desi exista multe proceduri de grefare osoasa pentru a corecta masa de os pierduta exista situatii in care este imposibil sau prea riscant chirurgical pentru a face aditia. In clinicile Implantodent avem solutiile eficiente, specialistii si dotarile necesare pentru a trata cu succes orice situatie clinica.

Atunci cand se pierd dintii posteriori (maselele) de la nivelul mxilarului superior, sinusurile maxilare, care in mod normal se afla deasupra radacinilor acestora isi maresc volumul ocupand din ce in ce mai mult din volumul osos invecinat.

Atunci cand sub sinus nu mai ramane os suficient (inaltime/latime), pentru a evita patrunderea implantului in sinus (care este o cavitate plina cu aer) se recurge la sinus lifting si augmentarea sinusului (se ridica mucoasa sinusului si se insera biomateriale sub aceasta) pentru refacerea osului necesar implantarii prin fenomenul de regenerare.

Fumatorii – Tratamentele cu implant dentar la fumatori se pot realiza, insa acestia trebuie sa accepte faptul ca tratamentul nu va fi un succes total, ca in cazul unui pacient nefumator.

Parodontopatul (pacientul cu probleme parodontale) – boala parodontala are ca factor determinant microbii (infectie cu bacterii patogene) ce se acumuleaza in lipsa unei igiene orale corespunzatoare. Inserarea implantului dentar intr-o cavitate orala unde exista focare de boala parodontala presupune riscuri mari ce pot conduce la infectarea implantului (periimplantita) si la pierderea acestuia.

Chiar daca experienta si dotarile recomanda clinicile Implantodent ca fiind prima alegere in tratamentul cu implanturi dentare va sfatuim sa nu luati in calcul astfel de tratamente daca nu sunteti ferm convinsi ca va puteti schimba atitudinea fata de igiena orala si modul in care va vizitati periodic dentistul.

Implantul dentar este conceput sa dureze o viata intr-o gura curata si periodic verificata. In caz contrar, bucuria tratamentului poate fi de scurta durata, fiind pacat de investitia facuta si de timpul consumat.

Candidatul la implant dentar

Implanturile dentare sunt o optiune de tratament de succes pentru candidatul potrivit . Pentru candidatii selectati in mod atent si adecvat, rata de succes a tratamentului cu implanturi dentare depaseste 98% dupa 5 ani si 96% dupa 10 ani, transformand aceasta optiune intr-un tratament deosebit de predictibil atunci cand este realizat corect, dupa reguli si protocoale clare, fara a se recurge la compromisuri. Investigarea amanuntita a cazului este vitala in acest sens deoarece exista mai multi factori care ar putea influenta reusita pe termen lung:

• Zona cu volum osos inadecvat;
• Prezenta bolii parodontale (gingivale);
• Ocluzie (muscatura) dereglata;
• Stare generala de sanatate degradata (afectiuni decompensate);
• Fumatul – timpul si numarul de tigari fumate pe zi;
• Anumite medicamente administrate, mai ales pe perioada lunga de timp (in special bifosfonatii administrati intravenos);
• Boli ale metabolismului osos, colagenaze;
• Administrarea cronica de anticoagulante (subtiaza sangele);
• Nivelul ridicat de colesterol;
• Nivelul scazut de vitamina D;
• Diabetul necontrolat;
• Tratamentele pentru cancer – cu citostatice (chimioterapia) sau radioterapia.

Majoritatea acestor factori nu vor impiedica inserarea implantului insa acestia pot intarzia/amana realizarea procedurii pana la gestionarea problemelor de sanatate.

De exemplu, pacientii cu os maxilar insuficient (resorbtie) in locul de implantare necesita aditie osoasa inainte de inserarea implantului. Odata cu pierderea dintelui/dintilor locul respectiv de pe osul maxilar incepe sa se degradeze deoarece acesta nu mai primeste stimuli. Dintii vecini si cei antagonisti (opusi) incep sa migreze (se deplaseaza) inspre golul lasat de pierderea dintelui iar muscatura se modifica prin dezechilibrarea ei. Inserarea unui implant dentar in aceste conditii ar transforma tratamentul intr-un esec.

Cavitatea orala necesita o asanare amanuntita inainte de inserarea implantului. Aceasta presupune un detartraj minutios, tratarea cariilor si eliminarea oricarei infectii orale, acute sau cronice.

Boala parodontala, indiferent de etapa in care se afla, trebuie tratata inainte de procedura de implant.

Ocluzia (muscatura) trebuie atent evaluata si la nevoie echilibrata ca parte a procedurii cu implant.

In foarte putine situatii inserarea implantului dentar este total contraindicata.