Pierderea dinților

„Alege un implant dentar, nu un șurub!”

Dinții temporari (de lapte) sunt în număr de 20, iar cei permanenți (definitivi) sunt în număr de 32, incluzând și cei 4 molari de minte. Implantul dentar înlocuiește numai dinții permanenți, inserarea sa fiind indicată după vârsta de 18 ani, atunci când se consideră că s-a încheiat perioada de creștere osoasă. Nu există limită de vârstă superioară pentru inserarea unui implant dentar!

Pierderea unui dinte trebuie să fie, la scurt timp sau chiar imediat, urmată de înlocuirea acestuia. Dintele preia forțele masticatorii prin intermediul coroanei și le transmite cu ajutorul rădăcinii la osul înconjurător, menținându-i astfel troficitatea (densitatea și volumul).

Lipsa stimulilor conduce la atrofia osului maxilar, fenomen cunoscut sub numele de resorbție osoasă și manifestat atât prin pierderea de volum (înălțime și grosime), cât și de densitate. Astfel, când s-a pierdut mult timp și nu s-a înlocuit dintele după extracție, medicul va constata că osul este prea scurt, prea subțire sau prea rarefiat, inserarea implantului nemaifiind posibilă fără refacerea volumului osos prin manopere de adiție și augmentare de os, realizate, în funcție de mărimea defectului, ori înaintea implantării (6–9 luni), ori concomitent cu implantarea. Indiferent de situație, lipsa volumului osos va complica situația, atât ca timp de finalizare a tratamentului, cât și din punctul de vedere al costurilor.

Indiferent de vârsta la care se produce, pierderea dinților este o experiență traumatizantă și cu consecințe neplăcute în timp, mai ales în cazul în care nu se recurge la înlocuirea acestora. Pe lângă consecințele locale, de natură estetică (zâmbetul) și funcțională (masticația și fonația), pot să apară și consecințe la distanță, la nivelul organismului, cele mai comune fiind cele gastrice.

• Caria complicată (severă) urmată de extracție;
• Traumatisme ale regiunii faciale/orale în timpul unor accidente;
• Boala parodontală (parodontoza) avansată, care a distrus osul ce susține dintele/dinții;
• Tratament de canal nereușit, care a condus la extracția dintelui;
• Abces (infecție) sever în regiunea maxilo-facială, care a compromis și dintele/dinții;
• Lipsa congenitală (din naștere) a mugurelui dentar.

Dacă pierderea dintelui s-a produs cu mult timp în urmă, de regulă veți observa unul sau mai multe din simptomele prezentate mai jos:

• Migrări (deplasarea) ale dinților vecini și a celor antagoniști (opuși);
• Resorbții — „depresiuni” la nivelul osului (topirile osului);
• Gingii inflamate în regiunea învecinată;
• Sensibilitate dentară la dinții învecinați;
• Masticație îngreunată și dureroasă — jenă/dureri/oboseală musculară în timpul masticației;
• Zgomote articulare (păcănituri) – în fața urechilor (articulația temporo-mandibulară) atunci când mestecați alimente;
• Dureri de cap (migrene) cu cauză necunoscută.

Pentru a nu complica și mai mult lucrurile, nu mai pierdeți timpul și prezentați-vă la dentist pentru a trata problema!

Specialiștii Implantodent, grație experienței vaste și tehnologiei din dotarea clinicilor, pot preveni eficient pierderea dinților. În cazul în care totuși acest lucru s-a produs, noi vă putem restaura dantura într-un mod cât mai confortabil și cât mai natural posibil, în funcție de caz.

• Este mai bine să previi decât să tratezi! Prezentându-vă regulat la medic (din 6 în 6 luni), problemele dentare pot fi descoperite la timp, în faza incipientă, și tratate simplu și eficient, fără suferință și cu costuri reduse.
• Orice problemă medicală netratată la timp se va complica întotdeauna, generând suferință, pierdere de timp și costuri ridicate!

Unii pacienți solicită tratament imediat, în timp ce alții, din păcate, așteaptă (de multe ori nejustificat), considerând alte priorități înaintea celei legate de sănătate.

Cât os s-a pierdut și ce soluție de înlocuire este posibilă se stabilesc numai după consultație și investigații (radiografie, tomografie 3D). Informațiile din această pagină au rol educativ și nu înlocuiesc o consultație de specialitate.